Kitobni o'qish: «Scara Mâței»

Vasile Alecsandri
Scara Mâței

Persoane

Anica Florineasca, tînără văduvă

Ghiță Făurin, vărul ei

Măgdian, prezident la Roman

Marin Grădinarul

Florica, femeia lui

O slujnică a Anicăi

Săteni

(Teatrul reprezintă o grădină frumoasă cu copaci, straturi de flori, basinuri cu apă ș.c.l. În mijlocul scenei, pe al doilea plan, un boschet de verdeață deschis. În fața boschetului, o canape de iarbă și o ghitară aninată de crengi. În dreapta și-n stînga scenei, pe intîiul plan, două pavilionuri cu uși și cu balcoane deasupra ușilor. Dinaintea pavilionului din dreapta, o scară înaltă îndoită. La ridicarea cortinei începe faptul zilei și se aude cînticul unui cucoș.)

Scena I

Marin (cu o greblă în mînă): Hîș, cucurigu dracului, că-i trezi cuconița… (Vine în fața scenei.) Biata cucoana Anica!… De cînd i-o murit boieriul, nu mai are odihnă!… și adică mult mă mir pentru ce atîta supărare?… că era un matuf răposatul… să fugi în lume… pare că era un snop de urzici! Doamne, iartă-mă, că o răposat… dar bine-o făcut!… (Se apucă de grebluit.) Hei, hăc!… Florico… Florico!… Urît ți-a fi făr’ de bărbățel! că-i numai o lună de cînd ne-am cununat… numai o lunicică, și povestea vorbei… parcă-ar fi plouat cu piper între noi!… Tu te afli la tîrg cale de-o poștă de mine, și eu la țară la Florinești, cu grebla-n mînă și cu doru-n suflet.

 
Vai de tine.
Măi Marine!
Cine-a zis să mi te-nsori!
Cînd departe
Tu n-ai parte
De-a Floricăi mîndre flori,
În zadar l-a mea privire
Mii de flori aici lucesc,
Eu cu dor și cu iubire
La Florica-n veci gîndesc!
Căci puicuța mîndruliță
Poartă-n față doi bujori,
O garofă pe guriță
Și-n sîn fragezi crinișori.
Dar, Marine,
Vai de tine,
Cine-a zis să mi te-nsori? ș.c.l.
 

(Cucoșul cîntă iar.)

Iaca… crestatul! că nu-i mai tace pliscul… Vai mînca-te-ar ulii!… hîș încolo… la poiată.

(Aleargă în fund și iesă puțin în stînga aruncînd cu pălăria.)

Scena II

Măgdian și Anica (ies pe balconul din dreapta. Anica in toaletă de noapte și Măgdian în costum de călător.)

Anica: Auzi cucoșu, dragă Măgdiene?… grăbește-te de te du păn’ce nu te vede nime.

Măgdian: Ah, crede-mă, Anică, că nu-i vreme încă…

Anica: Da n-ai auzit cucoșul?

Măgdian: Ba l-am prea auzit, arză-l focu! dar a fi cîntat în somn.

Anica: Oricum, du-te mai bine păn’ce nu se trezesc oamenii din sat.

Măgdian: Ce necaz! Doamne, Doamne! să fim siliți a ne tot ascunde de ochii lumei.

Anica: Răbdare, iubite Măgdiene, încă zece zile pănă s-a înplini vremea cernirei mele… ș-apoi vom descoperi taina noastră la toți.

Măgdian: Zece zile încă!

Anica: Adu-ți aminte că tu m-ai rugat să ne cununăm numaidecît… Într-ascuns… deși nu se împlinise încă anul de la moartea bărbatului meu.

Măgdian: Ai dreptate, dragă Anicuță. Fie cum vrei tu… dar după zece zile?

Anica: Îi avea dreptul de a întră la mine pe ușă ziua mare, iar nu tot pe fereastră ca acum, și noaptea.

Măgdian: Că, zău, drept să-ți spun, m-am cam săturat de scara mîței și mai ales de alergări călare, de la Roman aici și de aici la Roman seara și dimineața. De două săptămîni de cînd ne-am cununat, sînt bărbatul cel mai struncinat de pe fața pămîntului.

(Se aude Marin cîntînd în culise.)

Anica: Auzi? Du-te degrabă și să vii deseară!

(Măgdian trece de pe balcon pe scara milei.)

Scena III

Cei dinainte, Marin (ivindu-se după copaci)

Marin: Ce-mi-văzură ochii!… cuconița cu prezidentul din Roman?… Mă… ă… ă!…

Măgdian: Adio, dar, iubită Anicuță.

Anica: Adio, scumpul meu.

Trio

Măgdian

 
Adio, iubită!
Rămîi fericită.
Precum doresc eu
Gîndește la mine,
Căci eu lîngă tine
Las sufletul meu
 

Anica

 
Adio, iubitei
Pe căi înflorite.
Precum doresc eu
Mergi, du-te cu bine.
Cu gîndul la mine.
O sufletul meu!
 

Marin

 
Cucoana cernită
A dat de ispită.
Ce poznă, valeu!
O văd, o văd bine
Ș-a crede nu-mi vine
Pre sufletul meu!
 

Măgdian

 
Mă dispart de tine cu măhnire-amară,
Dar pe-al fericirei dulce, dulce scară
Mă voi sui iarăși, draga mea, deseară.
 

Anica

 
Ca și tine-acum simt mîhnire-amară,
Dar mă mîngăi dulce c-ai să vii deseară.
 

Marin

 
Ian privește poznă, fac amor pe scară.
 

Anica

 
Adio, deseară!
 

Măgdian

 
Deseară!
 

Marin

 
Deseară!
 

(Împreună.)

Măgdian

 
Adio, iubită ș.c.l.
 

Anica

 
Adio, iubite ș.c.l.
 

Marin

 
Cucoana cernită ș.c.l.
 

(Măgdian sărută mîna Anicăi și se coboară. Anica întră în casă și închide fereastra.)

Marin (în parte): Măi Marine, aține-te vîrtos că aice-i treaba pe drăguș la căuș. (Iese dintre copaci și trece în dreapta.)

Măgdian (pe gînduri): Cînd m-ar vedea împricinații cățărîndu-mă zi și noapte pe scară, oare ce ar socoti în gîndul lor despre prezidentul din Roman?

Marin (în parte): Ce bolborosește din gură?

Măgdian: De 15 zile m-am făcut mai tainic decît comoara zgîrcitului. În taină vin aici, în taină petrec cu Anica, în taină mă întorc acasă la Roman, ca să nu mă vadă nime și, slavă Domnului! pănă acum am izbutit de nu m-a zărit nici un om.

Marin (în parte, pufnind de rîs): Ba că chiar.

Măgdian (căutînd ceasornicul): Îi vreme de încălicat. Mă duc să-mi ieu bietul cal din marginea satului. (Vrea să plece și dă cu ochii de Marin.) Na, c-am pățit-o!

Marin (Închinîndu-se): Bună dimineața, cucoane… frumoasă vreme-i azi, senin, răcoare… numai bine de primblat.

Măgdian (În parte): Oare zăritu-m-a pe scară?

Marin: Aud?… Eu unul nu pot pricepe cum de pot dormi boierii păn-amiazi vara?… da eu cînd aș fi boier, m-aș trezi ca d-ta în faptul zilei, și aș deschide frumos ferestrile și aș ieși în balcon, ca să aud păserile făcînd ceah, ceah, ceah…

Măgdian (în parte): M-a zărit hoțul!

Marin (în parte): Mă… ă…! că nu pricepe. (Tare.) Zău așa, cucoane… și alta; pentru ca să nu fac huiet în casă, mi-aș face înadins o scară… ia ca asta care-mi slujește de curățit copacii… și m-aș coborî frumușel pe furiș din balcon în grădină de-a dreptul.

Măgdian (În parte): Bate șeua… (Tare, arătînd o pungă.) Jupîne Marine, vezi punga asta?

Marin: Ba nu o prea văd bine, că-i cam departe și mă dor ochii…

Măgdian (puindu-i punga în mînă): Iată-o chiar sub ochi. Acum spune-mi: văzut-ai ceva mai adinioare… Într-acoace? (Arată scara.)

Marin: Într-acoace?… cînd te scoborai de sus?… Ba m-a ferit Dumnezeu. N-am văzut nimica, nici pe d-ta, nici pe cuconița.

Măgdian (dîndu-i punga): Foarte bine. Văd că ești priceput… Na cu ce să-ți astupi ochii și de-acum înainte… (Vrea să iasă.)

Marin (în parte): O merță! și cele multe înainte… (Tare.) Cucoane Măgdiene… cucoane!…

Măgdian (oprindu-se): Ce-i?

Marin: De astupat ochii mi-ai dat… dar de astupat gura?…

Măgdian: Cu adevărat… uitasem!… poftim și pentru gură… (Îi dă încă o pungă; în parte.) M-a scurs de bani hoțul.

Marin (în parte): Două merțe! noroc să deie Dumnezeu. (Tare, alergînd după Măgdian.) Cucoane… cucoane… dar de astupat urechile nu-mi dai ceva?

Măgdian (viind supărat lîngă Marin): Cît pentru urechi, să știi că ți le-oi bate la stîlp dacă te-a împinge păcatul să auzi ceva cu ele… Auzitum-ai? (Iese prin fund în stînga.)

Marin: Bunătatea d-tale, cucoane… sărut mînile… De-acum sînt și surd și mut. (Viind în fața scenei.) Mă!… ‚da bine ți-a curs laptele în păsat, Marine… hăi!… două pungi de bani deodată!… Ian vezi-le cîtu-s de grele… parcă-s două prepeliți de toamnă. (Sărutîndu-le.) Că mare drăgălașe mai sînteți pe fața pămîntului!… Am să cumpăr o rochie de halastîncă Floricăi… da știi? cole, ghiurghiulie… să-ți ieie ochii cale de-o poștă… și mie am să-mi durez o pereche de poturi arnăuțești, să par că-s Bimbașa-Sava… Ei, de-acum, Mărinaș dragă, destulă vorbă… și mi te apucă de lucru, că azi îi ziua cuconiței. Să te văd, tătucă… să mi-i durezi un snop de flori cît o dimerlie, tot cu bujori și cu ciuboțica cucului. (Merge de ridică scara de sub balcon și o așează în fund.) Ia scara asta mi-a adus noroc astăzi… Bine-a zis cine-a zis, că norocu-i ca o scară!…

 
Cîte soiuri de momițe
Am văzut în viața mea
Tot sărind din schițe-n schițe
Pe a lumei scară grea!
Ș-ajungtnd în vîrf. deodată
Le-am văzut de sus căzînd
Cînd pe schițe chiar îndată
Săreau altele rîzînd;
Căci norocu-n lume e-ndoită scară,
Unul cînd se suie, altul se coboară.
 

(Iese prin fund, în dreapta.)

Scena IV

Anica (pe pragul ușei pavilionului din dreapta, vorbește în cantonadă): Un răvaș pentru mine?… De unde?… de la Roman?… Adu-l încoace… (Vine în scenă, deschizînd răvașul.) Cine să-mi scrie de la Roman? Măgdian?… nu cred ca să fi putut ajunge. (Citește:) „Sărut albele mînușiți a verișoarei Anicăi. Cunoști învăpăiata dragoste ce ți-am purtat în suflet tocmai din copilărie… (Vorbit.) Ha, ha, ha, ha!… iar de la nebunu cel de Ghiță Făurin… vărul meu… Ian să videm ce mai zice? (Citește:) D-ta însă, Anicuță mult adorată, m-ai izgonit cu cruzime din ochii matale și mi-ai hotărît să nu mă înfățișez dinaintea lor, decît numai cînd oi fi însurat… (Vorbit.) Ce era să fac dacă nu mai înceta cu declarații de amor… (Citește:) Iată dar că nemaiputînd învinge dorul ce am de a te videa, iubită verișoară, m-am jertfit pe altarul lui Isaia-dănțuiește; și nu mai tîrziu decît astăzi voi zbura la Florinești unde este îngerul vieței mele. Nevasta mea mi-a sluji de pașaport, spre a trece hotarul moșiei matale… Al matale în veci robit. – Ghiță Făurin. Post-scriptum: Nevasta mea este un rod cîmpenesc, fiind răsărită și crescută tot la țară. Te rog, iubită Anicuță, să treci cu viderea oarecare necioplire a apucăturilor sale.” Ce supărare! Tocmai cînd vreu să fiu singură, să-mi vie oaspeți… și-apoi încă cine?… nebunu cel de Ghiță! Nici că poate cineva să fie un ceas în liniște… (Se primbla supărată.)

I

 
Păsărele mult iubite,
Cît sînteți de fericite
În al vostru dulce trai!
Voi iubiți, iubiți în pace,
Voi zburați unde vă place
Și prefaceți lumea-n rai.
 

II

 
De m-aș face-o păsărică
N-aș mai plînge singurică
Cu-a mea jale, cu-al meu dor;
Dar ca voi, mici păsărele,
Aș schimba zilele mele
În dulci zile de amor.
 

(Se aude în fund, în dreapta, glasuri multe de țărani. Anica întră în boschet.)

Scena V

Anica, Slujnica (ieșind din dreapta) și, mai pe urmă Marin (cu săteni)

Slujnica: Cuconiță! o venit sătenii cu pocloane de ziua d-tale și să roagă să vie aice.

Anica: Cum?… azi e sărbătoarea mea?… Eu o uitasem.

Slujnica: Le dai voie, cuconiță?

Anica: Zi-le să vie.

(Slujnica se duce în fund, în culisele din dreapta, și se-ntoarce îndată cu țăranii.)

Anica (singură) Curios lucru! Cînd eram măritată cu Florinescu, număram zilele pe degete… și acum nici nu știu cum trec.

(Sătenii vin din fund cu pocloane. Marin în fruntea lor aduce un buchet mare.)

SăteniI

 
Haideți toți cu veselie
Să urâm întru mulți ani
Pe stăpîna de moșie
Ce iubește pe sărmani!
 

Marin

 
Cuconiță, sănătate,
Să trăiești întru mulți ani!
Toți cu inime curate,
Grădinari, păstori, țărani,
Îți depunem la picioare
Ale noastre mici odoare.
 

(Sătenii ce port pocloane se înaintează pe rînd și le închină Anicăi. Marin le arată.)

Marin

 
Pui de găină,
Flori de grădină.
 

Toți

 
Pui de găină,
Flori de grădină.
 

Marin

 
Mere și pere,
Ouă și miere.
 

Toți

 
Mere și pere,
Ouă și miere.
 

Marin

 
Și fragi și mure,
De la pădure.
 

Toți

 
Și fragi și mure,
De la pădure.
 

Marin

 
Și trei meioare,
De sărbătoare.
 

Toți

 
Și trei meioare,
De sărbătoare.
 

Anica

 
Oameni buni, cu mulțămire
Lîngă mine vă privesc.
Sănătate, fericire
Eu din suflet vă doresc.
 

(Dîndu-le o pungă cu bani.)

 
Iată, mergeți în cimpie
Să jucați cu veseliei
 

SăteniI

 
Să trăiască-n veselie!
Să trăiască-ntru mulți ani
Stăpînica de moșie
Ce ajută pe sărmani!
 

(Se aude în fund, în dreapta, vuiet de cai de trăsuri fi răcnete șurugiești. Sătenii se trag cîntînd pintre copacii din dosul boschetului.)

Scena VI

Anica și Slujnica (in boschet), Marin și Sătenii (împrejur în fund), Ghiță (în costum elegant de drum), Florica (în toaletă bogată dar prea încărcată: brațile, cortel, evantail).

Florica (în culisa din fund în dreapta): încet, oblu… că mi-i prăvăli.

Ghiță (asemene): Da n-ai frică, soro, că ești cu mine.

Florica (întrînd iute, apărîndu-se cu evantailul): Ba că chiar… Uf! Slavă Domnului c-am scăpat pe uscat, că era să-mi vie zumaricale… să leșin.

Ghiță (alergînd după Florica): Soro dragă…

Marin (zărind pe Florica): Ce-mi văzură ochii! (Se apropie.) Florica!

Florica: Ce vrei, mojicule, de te bagi în sufletul meu?

(Lui Ghiță.) Monșerică… monșerică… da unde-i verișoara s-o sărut?

Ghiță (încet Floricăi): Caută, soro, să nu mă dai de rușine.

Florica: Ia fă-ncolo, poznașule.

(Merg amîndoi cătră boschet.)

Marin (în parte): Mare minune!… Ori îs orb, ori îs prost.

Anica (ieșind din boschet): A! bine-ai venit, vere Ghiță.

Ghiță: Sărut picioruțile, iubită verișoară… Am luat îndrăzneală să venim să te videm, cu soția mea, cu Calipsica.

Marin (în parte): Cum a zis?… Soția lui… Pisica?…

Florica (se închină): Sărut gurița, cuconiță verișoară Anică. (O sărută de multe ori.) Să am pardon…

De mult doream să te văd, că auzisem că ești tare hazlie și ai un bucătar foarte meșter… Mă rog, sorioară, să-i poroncești să-mi facă un borș cu perișoare și alivence… că mi-i poftă…

Marin (În parte): Î-i poftă!…

Ghiță: Nu te potrivi, Anicuță, că Calipsica-i cam…

Florica: Ce fel cam?… Te poftesc, monșerică, c-apoi știi… (Anicăi.) Și puțintel bulgur, verișoară, cu învîrtită la sfîrșit… dar să fie cam mare.

Anica: Bucuros, verișoară… dacă poftești. (Vorbește încet slujnicei, care îndată și întră în pavilionul din dreapta.)

Marin (în parte): Bulgur și alivence!… Ei, apoi îi Florica!… (Se apropie de ea.) Fio… ri… co…

Florica: Mări, ce tot mi se vîră în ochi țărănoiu ista?… Dă-te într-o parte, țopîrlane… (Scoate o oglindioară din buzunar și-și drege sprîncenile și zulufii.)

Marin (în parte): Țopîrl… (oftează) ane!…

Ghiță (apropiindu-se de Anica): Iubită Anică, am urmat, precum vezi, poroncilor matale… M-am însurat!…

Anica: Și foarte bine-ai făcut, verișorule.

Ghiță: Dar… cum îți place Calipsica?

Anica: îmi place prea mult… căci are un caracter vesel… deschis…

Ghiță: Vei să zici necioplit?… Așa este… dar apoi ce era să fac?… M-am însurat cum am putut» numai ca să cîștig dritul de a mă apropia de îngerul…

Florica (viind între amîndoi): Ce vorbiți împreună?… Ian spuneți-mi și mie că mă nebunesc după cabazlîcuri.

Ghiță (încet): Da mai ține-ți gura, soro, că mă dai de rușine.

Florica: Ce face?… te dau de rușine?… Mă rogi verișoară, scăpat-am vro prostie de cînd am venit? Așa-i că nu?… Apoi ce mă tot dondănește degeaba monșerică?… Ba că grăiesc prea mult; ba că nu stau locului. Da ce! Doamne, iartă-mă! că doar nu-s par, să șed înfiptă… așa…

Ghiță (încet): Da bontonu nu iartă…

Florica: Mări, ian dă-mi pace cu botosul d-tale, că mă pricep eu cum să mă port pe lume.

Florica

I

 
Ca să fii cucoană mare
Și să placi la cavaleri,
E destul să fii in stare
De-a minca zece averi
Pe cordeluțe,
Pe capeluțe,
Pe danteluțe
Lucrate-ajur,
Și pe brațele
Și pe inele
Și pe mantele
De satintur,
Și pe manșonari,
Și pe bulionuri,
Și pe jambonuri
De la Paris,
Pe orice mîncare
Cu preț mai mare
Ce arătare
Îți trece-n vis.
 

Sătenii (rîzînd)

 
Să fie așa
Ha, ha, ha, ha!
 

Anica și Ghiță

 
Îi zău așa
Ha, ha, ha, hal
 

Florica

II

 
Iar de vrei să fii plăcută
Și madamă de bonton;
Curtizani să ai o sută…
E destul într-un salon:
Să treci măreață
Cu gura creață
Și îndrăzneață
Lîngă femei;
Dar totodată
Nevinovată,
Blîndă, plecată
Lîngă holtei.
Să critici tare,
În gura mare
Pe orișicare
Fi, chel orior!
Se detestable
Abominable
Ensiuportable
Parol d’onior!
 

Sătenii

 
Să fie așa
Ha, ha, ha, ha!
 

Ghiță și Anica

 
Îi, zău, așa
Ha, ha, ha, ha!
 

(Sătenii cîte unul, unul ies prin fund.)

Florica: Uf! c-am răgușit… mi s-a uscat gîtița. Anicuță dragă, nu cumva ai ceva poame prin grădină, să mă răcoresc.

Anica: Ba sînt, verișoară, de care ți-a plăcea… vrei să te duc?

Florica: Ce se potrivește! Nu te supăra că le-oi găsi eu singură… Am mai scuturat eu copaci în viața mea. (Vrea să plece.)

Ghiță (în parte, răsărind): He?… rău am făcut c-am adus-o cu mine.

Anica: Încalțe să meargă grădinara cu d-ta… Marine… du-te cu cucoana Calipsica…

Marin (în parte): Iar Pisica!

Florica: Marine!… să-mi arăți unde-s gutăile, că mi-i poftă.

Marin (în parte): Iar poftă!…

Florica (sărutînd pe Anica): Mașerică, a revuar cu plecăciune. (Plecînd să iasă, zice lui Marin:) Da vină azi, leneșule. Ian vezi-l că de-abia se urnește… Hăis ța, Tălășmane… ha, ha, ha, ha.

(Iese prin fund.)

Marin: Iaca vin, cucoană Pisică, vai de capu meu…

(Iese alergînd după Florica.)

Scena VII

Ghiță și Anica

Ghiță (în parte): Ne-au lăsat singuri!… Acum îi vreme de făcut un asalt inimei. (Se apropie de Anica.) Stai pe gînduri, verișoară?…

Anica: Dar; te fericeam în gîndul meu că ai găsit o soție atît de frumușică și de… vioaie.

Ghiță: În adevăr, Calipsica e destul de plăcută, și m-aș ferici eu însumi, dacă n-aș avea în sufletul meu o patimă care se mărește din zi în zi… O știi prea bine, iubită Anicuță. (Vrea să-i ieie mîna.)

Anica: Vere Ghiță… văd că iar ai să începi cu declarațiile d-tale, și, drept să-ți spun… mă mir, zău, cum de nu te-ai săturat de ele de atîția ani, de cînd le tot spui de rost?

Ghiță (cu foc): Să mă satur de a iubi… cînd toată viața mea să razămă numai în dragostea ce mi-ai însuflat chiar din copilărie?… Crezi că se poate?…

Anica: Auzi însuratul cum vorbește?… ha, ha, ha.

Ghiță: Însurat, însurat… Cu adevărat am făcut nebunia de m-am însurat… dar pentru cine?… din a cui poroncă?… din poronca ta, Anică, căci alt chip nu aveam ca să mă apropiu de tine.

 
Ah! iubită verișoară,
Pentr-un dor ce mă omoară
Am jertfit tot ce e mai bun:
Tinerețe-mbelșugate
Ș-a mea dulce libertate…
 

Anica

 
Vere dragă, ești nebun,
Dorul rău e nălucire;
Că ai suflet cu simțire,
Vere, zău, mă îndoiesc.
De te-aș crede azi pe tine
Poate-ai rîde mîni de mine…
 

Ghiță (în genunchi)

Ah! mă crede, te iubesc!

Anica: Ha, ha, ha… mă duc să-ți trimit o oglindă, vere Ghiță, ca să vezi cît îți șede de bine. (Iese rîzînd și întră în pavilionul din dreapta.)

Ghiță (sculîndu-se): Se vede c-am luat-o cam răpide și că s-a spăriat… Dovadă că-i e frică de mine!… dovadă că voi birui!… Bine c-am apucat a răzbate păn-aici prin viclenie… Anica mă crede însurat… lasă să creadă… Cu chipul acesta o fac de nu se sfiește nicicum de mine… și cu o minciună de ici, cu o minciună de cole, ajung frumos la capătul izbîndei… La război toate armele sînt bune.

 
Femeia-i ca apa ce curge la soare
Și pănă te-neacă, te-atrage mereu,
Ca paserea mică ce-i gata să zboare
Deși eă te cheamă prin cînticul său.
Dar fie cum este, sau cum se preface;
Ca paserea mică iți place ș-o vrei.
Ca apa vicleană asemenea-ți place
Că, deși te-neacă, mori în sînul ei!
 

(Caută în culisele din dreapta.) Pare că zăresc slujnica Anicăi. (Scoțînd o pungă.) Mă duc să-i șoptesc două vorbe la ureche… Să-mi pregătesc mînă de ajutor în cetatea dușmanului. (Iese alergând în dreapta.)

Scena VIII

Florica și Marin (vin alergînd veseli din stingă), Anica (mai pe urmă, în balcon)

Marin: Ha, ha, ha, ha! și, zău, Florico, nu mă-nșeli?… Tu ești Florica, nevăstuica mea?… Ha, ha, ha, mare poznă!

Florica (mîncînd mere): Mai eu, Marine, n-am cum mai fi… Ți-am spus că toate cîte le-ai văzut să nu le crezi… Da bune mere!

Marin: Care vra să zică, boieriu cel cu straie strîmte?…

Florica: Cine?… cuconașu Ghiță?… Ha, ha, ha! (Mușcînd un alt măr.) Valeu! că acru-i! (Rîd amîndoi cu hohot.) Anica (în parte, ieșind in balcon): Cine rîde așa în grădină?… verișoara cu Marin!…

Marin: Ei! da ian spune-mi, mai spune, Florico… cuconașu Ghiță…

Florica: Se vede că i s-au aprins călcăile de mult după cuconița Anica, și pentru ca să se poată apropia de dumneei, o fost silit să-i toarne o minciună de cele gogonate… Anica (în parte): O minciună!…

Marin: Ialei!… și ce minciună?

Florica: Să vezi… Ieri dimineață o venit la Roman, la sameșu-n gazdă. Eu eram acolo, de făceam dulceți sămeșoaiei; cînd ce să mă trezesc?… că-mi propune să-i fiu soție, pe vro cîteva zile…

Marin: Ce? ce?… și tu ai primit?

Florica: Iaca! ba n-oi primi, cînd îmi dă rochii de mătasă și capele și pantofi… Ba încă și 50 de galbeni pe deasupra.

Anica (în parte): Așa, vere Ghiță!… bine că ți-am aflat secretul. (întră în casă.)

Marin (turburat): Și… ian spune-mi: de mult ești… nevasta lui?

Florica: Numai de două ceasuri… Da pune-ți în gînd, Mărinaș dragă, ce bucurie pe capul meu, cînd m-am trezit la Florinești, aici unde știam că te aflai și tu ca grădinar.

Marin: Așa!… de aceea poate că nici m-ai cunoscut, cînd ai întrat în grădină… ba încă m-ai și țopîrlănit dinaintea oamenilor și a boierilor.

Florica: Iaca prostu!… dinaintea oamenilor era să-ți sar în gît?… ș-apoi ce ar fi zis cuconu Ghiță și cucoana Anica?

Marin: Mări, că bine zici… dacă-s prost tot prost, uitasem că ești cucoană… Da ian spune-mi, Florico hăi… Florică?… mai dinioarea era grădina plină de oameni și nu se putea… dar acum.. hei?… parcă sîntem numai noi amîndoi…

Florica: Ce vrei să-mi dai a înțelege, calindroiule?

Marin: N-ai cerca să-mi sai puțintel în gît?…

Florica: Ba și-n cap, dacă vrei, Mărinaș dragă. (Aleargă la Marin, care o ridică in brațe ș-o sărută.)

Marin: Ura! și la anul cu bine…

(Ei joc împreună cîntînd.)

Marin

 
Bine-i lingă puiculiță!
Neică, neiculiță.
 

Florica

 
Bine-i lîngă cel bădiță.
Neică, neiculiță.
 

Marin

 
Cînd ii puica drăguliță,
Neică, neiculiță.
 

Florica

 
Cînd îi puica drăguliță,
Neică, neiculiță.
 

Marin

 
Dă-mi, Florică, o guriță,
Neică, neiculiță.
 

Florica

 
Dă-mi, Marine, o garofiță,
Neică, neiculiță.
 

Marin

 
Ș-eu ți-oi da o garofiță,
Neică, neiculiță.
 

Florica

 
Ș-eu ți-oi da a mea guriță,
Neică, neiculiță.
 

Marin (oprindu-se deodată serios): Ian stăi!

Florica: Ce-ai pățit?

Marin (luînd pe Florica de mînă, o duce deoparte): Singură ai venit în trăsură cu cuconașu Ghiță?

Florica: Singură.

Marin (turburat): Florico?… Și nu ți-o cîntat moțpanu vro neică, neiculiță?…

Florica (împingîndu-l): Iaca prostu! Ce-i trăsnește prin cap!…

(Încep amîndoi a rîde și se prind iar la joc.)

(Împreună.)

Marin

 
Bine-i lingă puiculițăl
Neică, neiculiță.
Cînd îi puica drăguliță,
Neică, neiculiță.
Dă-mi, Florică, o guriță,
Neică, neiculiță.
Ș-eu ți-oi da o garofiță,
Neică, neiculiță.
 

Florica

 
Bine-i lîngă cel bădiță,
Neică, neiculiță,
Cînd îi puica drăguliță,
Neică, neiculiță.
Dă-mi, Marine, o garofiță,
Neică, neiculiță,
Ș-eu ți-oi da a mea guriță,
Neică, neiculiță.
 

(Anica iese pe pragul pavilionului. Florica o zărește și se oprește îndată de la joc, zicînd în parte: „Cuconița Anica!” și își ia iarăși aer de damă. Marin urmează a dănțui singur.)